Marian Drăgulescu a fost unul dintre premianții Galei Laureaților a CSA Steaua, chiar în ziua în care a împlinit 37 de ani. Campion european în 2017 la sol și medaliat cu argint la sărituri, în Sala Polivalentă din Cluj, omul care a inventat o săritură care-i poartă numele a făcut pentru ProSport o retrospectivă a vieții sale, cu salturi din zece în zece ani.
Gimnastul cu 31 de medalii în palmares la competițiile majore (Jocuri Olimpice, Campionate Europene și Mondiale) se gândește deja… la Tokyo 2020 și visează la singurul aur care îi lipsește din colecție.
„Abecedar, bastonașe, liniuțe…”
Marian Drăgulescu, la 7 ani, ce făcea și ce visa? La șapte ani, eram la karate, tot la clubul Steaua. Eram chiar cu jumătate de an sau un an înainte să mă apuc de gimnastică, de care m-am îndrăgostit de altfel. Cam asta făceam la șapte ani. Bineînțeles – și școală. Abecedar, bastonașe, liniuțe.
Apoi, la 17 ani? La 17 ani, eram la lotul olimpic de seniori, la gimnastică. La Reșița. Mă pregăteam de Campionatul European de Juniori, care a fost în 1998. Și eram foarte emoționat, pentru că era primul meu campionat major. Practic, acolo îmi dădeam eu seama dacă am sau nu ceva de spus în sportul pe care îl practicam deja de nouă ani de zile.
Aurul olimpic
Apoi, la 27? Se adunau deja medaliile… (N.r. – Se gândește) Ei, în 2007 am avut parte de două accidentări. Atât la Europene, cât și la Mondiale. N-a fost un an foarte bun pentru mine. Am ratat atât Campionatul Mondial, cât și pe cel Mondial din cauza accidentărilor și eram deja cu gândul la Jocurile Olimpice din 2008. Mă bucur că am putut ajunge și am putut concura.
Iar la 37 de ani, când ești deja cel mai titrat gimnast al României, ce îți dorești? La 37 de ani, îmi doresc să fiu sănătos, în primul rând, și îmi doresc să mai urc, acolo, pe prima treaptă a podiumului. Îmi doresc să pot participa la Jocurile Olimpice, să fiu sănătos, să reușesc să mă calific și – de ce nu? – să am cele mai bune exerciții atât la sol, cât și la sărituri și să vin cu medalia mult dorită și mult visată – aurul olimpic.
„NU!”
La 47 de ani, ce va face Marian Drăgulescu? Clar că NU gimnastică. Dar, mă văd la fel de energic, la fel de plin de viață. Nu contează ce voi întreprinde, în sensul că eu sunt sigur că voi rămâne în lumea sportului și ceea ce voi face – voi face cu pasiune. Pentru că sportul este viața mea.
CV și palmares, pe scurt
Data nașterii: 18 decembrie 1980 Debutul la seniori: 1999, Campionatul Mondial – loc 4 în finala de la sărituri, locul 26 la individual compus La Jocurile Olimpice: 3 medalii – 1 de argint, 2 de bronz La Campionatele Mondiale: 10 medalii – 8 de aur, 2 de bronz La Campionatele Europene: 18 medalii – 10 de aur, 6 de argint, 2 de bronz
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER